definiția purceaua definiție dex

expr. a se îmbăta.

expr. cu toții, cu toată familia.

purcele, s.f. 1. Puiul de sex feminin al scroafei; p. gener. scroafă (tânără). ♢ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă (sau de nas) = a se îmbăta. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucători împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc., în timp ce ceilalți jucători caută să-i împiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care servește la acest joc. – Lat. porcella.

s. v. scroafă.

s. v. biceps, cufăr, ladă.

s. f., art. purceáua/purcíca, g.-d. art. purcélei; pl. purcéle

f. Pui-femelă al scroafei. [Var. purcícă] /<lat. porcella

purcei, s.m. Puiul (de sex masculin al) scroafei, de obicei până la înțărcare; p. gener. porc tânăr. ♢ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu tot ce are, cu tot avutul. – Lat. porcellus.

s. m., pl. purcéi, art. purcéii

m. 1) Pui (mai ales mascul) al scroafei. ♢ Cu cățel (și) cu ~ cu toată familia; cu toții. 2) Porc tânăr. /<lat. porcellus

s.m. – 1. Godac. – 2. Pată de cerneală. – Mr. purțel, megl. purțoi, istr. porce. Lat. pŏrcĕllus (Pușcariu 1406; Candrea-Dens., 1527; REW 6660), cf. it. porcello, prov., cat. porsel, fr. pourceau. – Der. purcea, s.f. (scrofiță; scroafă; Arg., ladă de bani); cică (var. cicio), interj. (servește la chemarea porcilor); purcelușe, s.f. (scrofiță); purceli, vb. refl. (a se împerechea porcii). – Cf. porc.

s. v. porcii.

(astron.) s. pr. f.