purgații, s.f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (Înv.) Purgativ. – Din fr. purgation, lat. purgatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. purgáția (sil. -ți-a), g.-d. art. purgáției; pl. purgáții, art. purgáțiile (sil. -ți-i-)
f. Metodă de curățare a tractului intestinal cu ajutorul unui purgativ. /<fr. purgation, lat. purgatio, ~onis
s.f. Curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [Gen. -iei, var. purgațiune s.f. / cf. fr. purgation, lat. purgatio].
s. f. purgare (I). (< fr. purgation, lat. purgatio)