púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).
vb. v. despăduchea, păduchea.
vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică
tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare