purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.
vb. 1. v. epura. 2. v. limpezi. 3. (TEHN.) a curăța, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. v. împrospăta. 5. v. mântui.
tranz. 1) (substanțe, materiale, medii etc.) A face să fie pur; a curăța de impurități. 2) A elibera de tot ce este inutil sau dăunător. 3) A face să se purifice. /<fr. purifier, lat. purificare
intranz. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește. /<fr. purifier, lat. purificare