s.n. Tendință de a elimina dintr-o limbă elementele considerate străine de structura ei. – Din fr. purisme.
n. lingv. Tendință de înlăturare din limbă a elementelor socotite străine. /<fr. purisme
s.n. Tendință exagerată și formalistă de a înlătura din limbă toate elementele socotite străine. ♢ Purism estetic = tendință în arta modernă de restaurare a reflectării obiectelor în simplitatea lor arhitecturală și în autenticitatea lor. [< fr. purisme, cf. germ. Purismus].