s.n. (Electr.) Montaj amplificator în care două elemente cu caracteristici simetrice funcționează în opoziție. [Pron. puș-pul. / < engl., fr. push-pull].
s. n. 1. (cib.) organ de comandă care, atunci când este împins, determină o acțiune oarecare, iar când este tras, determină inversul acesteia. 2. (electr.) montaj amplificator în care două elemente cu caracteristici simetrice funcționează în opoziție (< engl. push pull)