, pers. 3 putrefiază, vb. I. Refl. (Livr.) A putrezi (1). [Pr.: -fi-a] – Din fr. putréfier.
vb. (sil. -tre-fi-a), ind. prez. 3 sg. putrefiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. putrefiéze (sil. -fi-e-); ger. putrefiínd (sil. -fi-ind)
pers. 3 se ~ză intranz. rar (despre substanțe organice) A fi în putrefacție; a pierde total structura inițială prin descompunere; a putrezi. /<fr. putréfier
vb. I. refl. A intra în putrefacție, a putrezi. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger,. -iind. / < fr. putréfier, cf. lat. putris – putred, facere – a face].
vb. refl. a intra în putrefacție; a putrezi. (< fr. putréfier)