expr. închisoare.
putreziciuni, s.f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
s. (livr.) putriditate, (rar) putre-zime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală.
s. v. corupție, decadentă, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perver-sitate, perversiune, pervertire, pier-zanie, pierzare, putrefacție, putrezire, stricăciune, viciu.
s. f. (sil. -tre-, -ciu-), g.-d. art. putreziciúnii; pl. putreziciúni