definiția puturosul definiție dex

s. v. cenușar, oțetar fals.

s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.

s. v. băloșel.

s. v. mamornic.

s. v. mamornic.

puturoși, -oase, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s.m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S.f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.

≠ robacii, sârguincios

adj. m., s. m., pl. puturóși; f. sg. puturoásă, pl. puturoáse

(~óși, ~oáse) 1) Care răspândește putoare; cu miros urât. 2) Care are înfățișare neîngrijită și respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneș; lenos. /putoare + suf. ~os

s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

s. f.

s. v. viță sălbatică.