s.f. (Fil.) Concept aristotelian care desemnează substanța formală, cauza primă a obiectului, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddité.
s. f., g.-d. art. quiddității
s. f. (fil.; la Aristotel și la scolastici) ansamblul factorilor care condiționează sau determină esența unui lucru; tot ceea ce face ca o entitate să fie ceea ce este. (< fr. quiddité, lat. quidditas)