rășpăluiri, s.f. Acțiunea de a rășpălui și rezultatul ei. – V. rășpălui.
s. f., g.-d. art. rășpăluírii; pl. rășpăluíri
rășpăluiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra suprafețele corpurilor metalice sau nemetalice cu rașpelul; a pili, a răzui; p. ext. a zgâria. – Rașpel + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rășpăluiésc, imperf. 3 sg. rășpăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rășpăluiáscă