, rățoi, s.m. Bărbătușul raței. ♢ Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală. – Rață + suf. -oi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rățoiésc, imperf. 3 sg. rățoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rățoiáscă
m. Bărbătușul raței. /rață + suf. ~oi
intranz. fam. A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticulând și dându-și importanță; a se strofoli. /Din rățoi