răbufneli, s.f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.
s. izbucnire, răbufnire, (rar) răbufnitură. (A avut o ~ nervoasă.)
s. f., g.-d. art. răbufnélii; pl. răbufnéli