răgáce (răgáce),
s.f. –
Rădașcă (Lucanus
cervus). – Var.
răgaci, Trans.
rugaci, rugace. Sl., cf. bg., sb., slov.,
rus.
rogačĭ,
ceh.
roháč, din sl.
rogŭ „
corn” (Cihac, II, 303; Conev 52), sl.
rogatŭ „
cornut”. Este
dubletul lui
rădașcă (var.
rodașcă, rudașcă, caradașcă), s.f. (
boul-lui-
Dumnezeu), cu
schimb. cons.
greu de
explicat. – Der.
radășcat, adj. (cu
coarne ca de
rădașcă).