răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.
adj. m. (sil. -pă-i-), pl. răpăitóri; f. sg. și pl. răpăitoáre
(~óri, ~oáre) rar Care răpăie; care produce răpăituri. /a răpăi + suf. ~tor