răpiri, s.f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. [Var.: (înv. și pop.) hrăpíre s.f.] – V. răpi.
s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. v. încântare.
s. f., g.-d. art. răpírii; pl. răpíri