definiția răposare definiție dex

s.f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.

s. v. moarte.

s. v. odihnă, răgaz, repaus.

≠ naștere

s. f., g.-d. art. răposării

răposez, vb. I. Intranz. A muri. – Lat. repausare.

vb. v. muri.

vb. v. dormi, odihni, repauza.

≠ a (se) naște

vb., ind. prez. 1 sg. răposéz, 3 sg. și pl. răposeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. răposeze

intranz. (despre per-soane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârsi; a muri; a deceda; a sucomba. /<lat. repausare

, pers. 3 sg. răposeáză, vb. I (înv.) 1. a se odihni. 2. a muri, a deceda. 3. a coborî, a se opri. 4. a se rezema.

vb. – 1. (Înv.) A se odihni. – 2. A muri, a deceda. – Var. înv. răpăosa. Mr. răpăsedzu, răpăsare, megl. răpos, răpusari. Lat. rĕpausāre (Tiktin; REW 7218), cf. it. riposare, prov. repausar, fr. reposer, sp. reposar. – Der. răposat, s.m. (defunct); apusat, s.m. (defunct), probabil prin contaminare cu apus (după Drăganu, Dacor., III, 726, dintr-un lat. *appausātus).