s.f. v. răzătură.
s. 1. (înv.) răsură. (~ de brânză.) 2. șter-sătură, (înv.) ștersură. (~ într-un text.)
s. v. bărbierit, ras.
(acțiunea de a rade, locul care a fost ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri
(rezultatul acțiunii) v. răzătură