răstavuri, s.n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s.n.] – Et. nec.
n. reg. 1) Fâșie de pământ cultivată cu un singur fel de plante. 2) Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. /Orig. nec.
n. poligr. Bară metalică dințată folosită la fixarea formelor tipogra-fice în rame. /Orig. nec.
s.n. – 1. Distanța între rîndurile a două culturi. – 2. Cheie, pană de tipar. Sl. *rastavŭ de la rastaviti „a separa”, cf. bg. razstav „separare”, sb. stav „distanță între două culturi”, pol. rozstaw „amplasare”. Sensul 2 se datorează asemănării unei culturi cu o compoziție de tipar prin felul de dispunere a materialului. Cf. răstalniță, s.f. (pătuț, targă), probabil datorită separării tăbliilor, cf. sb. rastavnica „care desparte” (Titin).