, răsturnări, s.f. Acțiunea de a (se) răsturna și rezultatul ei; doborâre. ♦ Fig. Înlăturare. – V. răsturna.
s. 1. întoarcere, întors. (~ mămăligii pe taler.) 2. v. vărsare. 3. v. doborâre. 4. v. cădere. 5. v. inversare.
s. v. anulare, infirmare, înlăturare, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.
s. f., g.-d. art. răsturnării; pl. răsturnări