răsuciri, s.f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci.
s. 1. învârtire, învârtit, răsuceală, răsu-cit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (Mișcări de ~ a corpului.) 3. v. încolăcire. 4. în-toarcere, întors, învârtire, rotire, sucire. (~ unui buton, a unui contact.) 5. v. rotație.
s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, lu-xație, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.