răsucituri, s.f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură.
s. 1. v. răsucire. 2. v. încovoietură. 3. v. spiră. 4. v. cotitură.
s. f., g.-d. art. răsucitúrii; pl. răsucitúri