răsuflători, -oare, adj., s.f., s.n. 1. Adj. (Rar) Care înlesnește respirația. 2. S.f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul. 3. S.f. Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S.n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.
adj. m. (sil. -flă-), pl. răsuflătóri; f. sg. și pl. răsuflătoáre
(tub de evacuare) s. n. (sil. -flă-), pl. răsuflătoáre