Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția răului definiție dex
răului
găsește rime pentru
răului
Cuvinte apropiate:
răclui
,
rășlui
a cădea pe date / pe rele
expr. (intl.)
1.
a
pierde
la
rișcă
.
2.
(
prin ext.
) a
eșua
, a nu
reuși
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
a fi pus pe rele
expr. (
er
.)
a avea
apetit
sexual
; a fi
excitat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
a-și face inimă rea
expr.
a se
necăji
, a se
supăra
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
a-și face sânge rău
expr.
a se
necăji
, a se
supăra
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
BĂȘICĂ REÁ
s. v.
antrax
,
cărbune
,
dalac
,
pustulă
malignă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
BOALĂ-REÁ
s. v.
epilepsie
,
febră
tifoidă
,
tifos
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
BUBĂ REÁ
s. v.
antrax
,
cărbune
,
dalac
,
pustulă
malignă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
BURUIANĂ-DE-BUBĂ-REÁ
s. v.
spanac
-
porcesc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
BURUIANĂ-DE-CEAS-RĂU
s. v.
vetrice
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
ceasul rău, pisica neagră
expr.
ghinion
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
FEMEIE REA
capră
,
cață
,
cățea
,
haită
,
matracucă
,
paceaură
,
tartoriță
,
viespe
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
FRUNZĂ-DE-BUBĂ-REÁ
s. v.
buberic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
IARBĂ-TREI-RĂI
s. v.
popilnic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
în toane proaste / rele
expr.
indispus
,
deprimat
,
mohorât
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
într-un ceas rău
expr.
într-un
moment
nefast
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia răului
MUSCĂ-REÁ
s. v.
muscă
columbacă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
PECINGINE REÁ
s. v.
pelagră
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
piáză rea
s. f. + adj. (
sil
.
pia
-
),
art
.
piáza
rea
;
pl.
piéze
réle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia răului
RĂU, REA,
răi
,
rele
, adj., s.n., adv.
I.
Adj. Care are
însușiri
negative
;
lipsit
de
calități
pozitive
.
1.
(
Adesea
substantivat
) Care
face
, în
mod
obișnuit
,
neplăceri
altora
. ♢ Expr.
Poamă
rea
sau
soi
rău
=
persoană
cu
deprinderi
urâte
.
Rău
de
mama
focului
=
plin
de
răutate
,
foarte
înrăit
. ♢ Compuse:
rea
-
voință
s.f. =
purtare
sau
atitudine
neprietenoasă
,
ostilă
față
de cineva sau de ceva;
lipsă
de
bunăvoință
;
rea
-
credință
(
scris
și
reacredință
) s.f. =
atitudine
incorectă
,
necinstită
;
perfidie
. (
Loc
. adj. și adv.)
De
rea
-
credință
=
incorect
,
necinstit
,
rău
intenționat
. ♦ Care
exprimă
, care
denotă
răutate
; care este
contrar
binelui
.
2.
Care nu-și
îndeplinește
îndatoririle
morale
și
sociale
legate
de o
anumită
circumstanță
, care nu e
potrivit
unui
anumit
lucru
, unei
anumite
situații
;
necorespunzător
,
nepotrivit
. ♦ (
Despre
copii
)
Neascultător
,
răsfățat
,
răzgâiat
.
3.
Neconform
cu
regulile
moralei
; în
dezacord
cu
opinia
publică
. ♦ (
Despre
vorbe
) Care
supără
, care
jignește
;
p. ext.
urât
.
4.
(
Despre
viață
,
trai
etc.)
Neliniștit
,
apăsător
,
chinuit
. ♢ Expr.
A
duce
casă
rea
(cu cineva)
= a nu se
înțelege
, a
trăi
prost
(cu cineva).
A-și
face
sânge
rău
(sau
inimă
,
voie
rea
) = a se
necăji
, a fi
mâhnit
.
5.
(
Despre
vești
) Care
anunță
un
necaz
, o
supărare
;
neplăcut
.
II.
Adj. Care nu are
calitățile
proprii
destinației
,
menirii
,
rolului
său.
1.
Care nu este
apt
(
pentru
ceva), care nu e
corespunzător
unui
anumit
scop
, unei
anumite
întrebuințări
; care
prezintă
unele
defecte
, unele
imperfecțiuni
. ♦ (Fiz.;
despre
corpuri
)
Rău
conducător
de
căldură
(sau
de
electricitate
) = prin care
căldura
(sau
electricitatea
) nu se
transmite
cu
ușurință
sau
deloc
.
2.
(
Despre
organele
corpului
) Care nu
funcționează
normal
;
bolnav
; (
despre
funcții
fiziologice
) care nu se
desfășoară
normal
.
3.
(
Despre
îmbrăcăminte
și
încălțăminte
)
Uzat
,
rupt
,
stricat
.
4.
(
Despre
băuturi
)
Neplăcut
la
gust
,
prost
pregătit
.
5.
(
Despre
bani
) Care nu are
curs
,
ieșit
din
circulație
;
fals
.
III.
Adj. (
Despre
meseriași
,
artiști
etc.)
Neîndemânatic
,
incapabil
,
nepriceput
.
IV
.
Adj.
1.
Nesatisfăcător
;
dăunător
. ♢ Expr.
A
lua
(cuiva ceva)
în
nume
de
rău
= a
atribui
cuiva o
intenție
răuvoitoare
, a
interpreta
eronat
o
observație
, un
sfat
.
2.
(
Despre
vreme
)
Urât
;
nefavorabil
.
3.
(În
superstiții
)
Prevestitor
de
rele
;
nefast
,
nenorocos
.
V.
Adv.
1.
Așa
cum
nu
trebuie
;
nepotrivit
,
greșit
, cu
defecte
. ♦
Neconform
cu
realitatea
;
inexact
,
neprecis
,
incorect
.
2.
Neplăcut
,
supărător
,
nesatisfăcător
. ♢ Expr.
A-i fi
(sau
a-i
merge
)
cuiva
rău
= a avea o
viață
grea
, a
trece
prin
momente
grele
; a nu-i
prii
.
A
sta
rău
= a nu avea
cele
necesare
, a fi
lipsit
de
confort
, a fi
sărac
.
A-i
ședea
rău
(ceva) = a nu i se
potrivi
o
haină
, o
atitudine
etc.; a fi
caraghios
,
ridicol
.
A-i fi
(cuiva)
rău
sau
a se
simți
rău
= a fi sau a se
simți
bolnav
.
A i se
face
(sau
a-i
veni
cuiva
)
rău
= a
simți
deodată
amețeală
,
dureri
,
senzație
de
greață
etc.; a
leșina
.
A-i
face
(cuiva)
rău
= a-i
cauza
(cuiva)
neplăceri
.
A-i
părea
(cuiva)
rău
(
de
sau
după ceva
ori
după cineva)
= a
regreta
(ceva sau pe cineva).
3.
Incomod
,
neconfortabil
.
4.
Neplăcut
,
dezagreabil
.
5.
Neconform
cu
părerile
, cu
gusturile
cuiva.
6.
Puternic
,
tare
;
foarte
.
VI
.
S.n.
1.
Ceea ce
aduce
nemulțumire
;
neplăcere
;
pricină
de
nefericire
;
neajuns
. ♢
Loc
. adv.
Cu
părere
de
rău
= cu
regret
.
A
rău
= a
nenorocire
. ♢
Loc
. prep.
De
răul
(cuiva) = din
cauza
(
răutății
) cuiva. ♢ Expr.
A
vrea
, a
dori
(cuiva)
răul
= a
dori
să i se
întâmple
cuiva
lucruri
neplăcute
.
Uita
-te-
ar
relele
!
,
formulă
glumeață
prin care se
urează
cuiva
noroc
și
fericire
. ♦
Boală
,
suferință
. ♢
Rău
de
mare
=
stare
de
indispoziție
generală
care se
manifestă
la
unii
călători
pe
mare
.
Rău
de
munte
(sau
de
altitudine
) =
stare
de
indispoziție
generală
cauzată
de
rarefierea
aerului
de pe
înălțimi
.
2.
Ceea ce nu e
recomandabil
din
punct
de
vedere
moral
. ♢ Expr.
A
vorbi
de
rău
(pe cineva) = a
ponegri
(pe cineva). ♦ (La pl.)
Pozne
,
nebunii
copilărești
. – Lat.
reus
„
acuzat
”, „
vinovat
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia răului
RĂU
adj., adv., s.
1.
adj., adv.
aprig
,
aspru
,
barbar
,
brutal
,
câinos
,
crâncen
,
crud
,
crunt
,
cumplit
,
feroce
,
fioros
,
hain
,
inuman
,
necruțător
,
neiertător
,
neîmblânzit
,
neînduplecat
,
neîndurat
,
neîndurător
,
nemilos
,
neomenos
,
neuman
,
sălbatic
,
sângeros
,
violent
, (livr.)
sanguinar
, (înv. și pop.)
năsilnic
, (înv. și
reg
.)
tare
, (
reg
.)
pogan
, (Mold. și Bucov.)
avan
,
hapsân
, (înv.)
jestoc
,
neomenit
,
sanguinic
,
sălbăticos
,
sireap
, (fig.)
dur
,
negru
.
(
Om
~; se
poartă
~.)
2.
adj., s. v.
afurisit
.
3.
adj.
greșit
.
(
Deprinderi
rele
.)
4.
adj. v.
greu
.
5.
adj.
apăsător
,
chinuit
,
greu
.
(O
viață
rea
.)
6.
s. v.
necaz
.
7.
adv. v.
mult
.
8.
adj. v.
nenorocos
.
9.
adj. v.
dăunător
.
10.
adv.
prost
.
(Se
simte
~.)
11.
adv. v.
grav
.
12.
adj. v.
neplăcut
.
13.
adv. v.
calomnios
.
14.
adj.
neplăcut
,
prost
, (înv.)
slab
.
(I-a
adus
o
veste
rea
.)
15.
adj. v.
mizerabil
.
16.
adj. v.
nefavorabil
.
17.
adv. v.
anapoda
.
18.
adj.
dezagreabil
,
dezgustător
,
displăcut
,
dizgrațios
,
grețos
,
greu
,
infect
,
împuțit
,
neplăcut
,
nesuferit
,
puturos
,
respingător
,
scârbos
,
urât
,
rău
-
mirositor
, (livr.)
fetid
,
miasmatic
,
pestilențial
,
repugnant
,
repulsiv
, (înv. și pop.)
scârnav
, (înv.)
scârbavnic
,
scârbelnic
.
(O
duhoare
rea
.)
19.
adj. v.
inferior
.
20.
adj., adv. v.
incorect
.
21.
adv.
greșit
,
nepotrivit
.
(N-
ar
fi ~ să
mergi
pe la el.)
22.
adv. v.
prost
.
23.
adj. v.
impracticabil
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
RĂU
s. v.
afecțiune
,
boală
,
maladie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
RĂU
adj. v.
bolnav
,
costeliv
,
cumplit
,
cutremurător
,
fals
,
falsificat
,
fioros
,
groaznic
,
grozav
,
înfiorător
,
înfricoșător
,
îngrozitor
,
înspăimântător
,
jigărit
,
macabru
,
monstruos
,
nesănătos
,
oribil
,
pipernicit
,
pirpiriu
,
prăpădit
,
prizărit
,
răpciugos
,
sfrijit
,
sângeros
,
slab
,
slăbănog
,
suferind
,
teribil
,
uscat
,
uscățiv
,
zguduitor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
Rău
≠
bine
,
bun
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia răului
rău
s. n., pl.
réle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia răului
rău
adj. m., pl.
răi
;
f. sg.
rea
, pl.
réle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia răului
RĂU
2
rea
(
răi
,
réle
) 1) (
în
opoziție
cu
bun
) Care are
însușiri
negative
;
lipsit
de
calități
bune
.
Purtare
rea
. ♢
Viață
rea
(sau
trai
~
)
viață
plină
de
greutăți
;
trai
zbuciumat
.
Vorbe
rele
bârfeli
;
calomnii
.
Veste
rea
veste
care
întristează
.
~
conducător
de
căldură
(
sau
de
electricitate
) care nu
transmite
căldură
(sau
electricitate
).
A
duce
casă
rea
cu cineva
a se
certa
tot
timpul
; a
trăi
în
dușmănie
.
A-și
face
sânge
~
(sau
inimă
rea
) a se
mâhni
; a se
întrista
. 2) Care este
câinos
la
suflet
;
plin
de
răutate
;
avan
.
Om
~
. ♢
Poamă
rea
(sau
soi
~
)
persoană
cu
apucături
,
deprinderi
urâte
.
~ de
mama
focului
foarte
rău
.
~ la
inimă
lipsit
de
omenie
;
hain
. 3) (
despre
acțiuni
,
fapte
ale
oamenilor
)
Care
contravine
regulilor
moralei
.
Purtare
rea
.
Deprinderi
rele
. 4)
(în
superstiții
)
Care
aduce
sau
prevestește
nenorociri
.
Semn
~.
Vis
~
. /<lat.
reus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia răului
RĂU
3
réle
n
. 1)
Calitate
care
întruchipează
tot ce este
negativ
.
~l
aduce
daune
. ♢
De ~l cuiva
din
cauza
cuiva.
Cu
părere
de ~
cu
regret
.
A
vrea
(sau
a voi, a
dori
)
(cuiva) ~l
a
dori
(cuiva) să
aibă
parte
de
lucruri
neplăcute
.
De
bine
, de ~
deși
nu este
așa
cum
trebuie
,
dar
te
poți
împăca
și cu ceea ce este.
A
meni
~
a
prezice
cuiva o
nenorocire
; a
cobi
.
Uita
-te-
ar
relele
!
urare
glumeață
de
bine
la
adresa
cuiva.
~ de
mare
stare
de
boală
care
apare
la
unii
călători
pe
mare
.
~ de
munte
stare
de
indispoziție
generală
care
apare
în
timpul
urcării
la
mari
înălțimi
. 2)
Principiu
care
vine
în
contradicție
cu
morala
;
faptă
nesocotită
. ♢
A
vorbi
de ~ pe cineva
a
bârfi
pe cineva. /<lat.
reus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia răului
RĂU
1
adv.
(
în
opoziție
cu
bine
) 1)
Contrar
regulilor
morale
;
așa
cum
nu se
cuvine
;
aiurea
. ♢
A se pune ~ cu cineva
a
intra
în
conflict
cu cineva.
A
sta
~
a o
duce
greu
.
A-i
merge
(cuiva) ~
a nu avea
noroc
; a avea o
viață
grea
.
(E) ~ cu ~,
dar
mai ~ (e)
fără
~
nu este
tocmai
bine
așa
cum
este,
dar
poate
fi și mai
grav
,
dacă
vei
pierde
și ceea ce ai.
A-i fi (cuiva) ~
(sau
a se
simți
~
) a) a
duce
o
viață
grea
; b) a se
simți
bolnav
.
A-i
ședea
(
sau
a-i
sta
)
~
a nu i se
potrivi
; a nu-i
sta
bine
.
A i se
face
(sau
a-i
veni
cuiva
)
~
a
simți
(pe
neașteptate
) o
senzație
de
indispoziție
fizică
.
A se avea ~ cu cineva
a fi în
ceartă
cu cineva.
A se
uita
~ la cineva
a
privi
pe cineva cu
dușmănie
.
A-i
părea
(cuiva) ~
a
regreta
. 2)
Foarte
tare
.
A
bate
~ pe cineva
. ♢
Cum
e mai ~
mai
prost
nici nu se
poate
. /<lat.
reus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia răului
RĂUL-COPÍILOR
s. v.
epilepsie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia răului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK