războitori, -oare, adj., (Înv.) Care se războiește, care poartă război1. [Pr.: -bo-i-] – Război3 + suf. -tor.
adj., s. v. beligerant.
s. v. luptător, războinic.
adj. m. (sil. -bo-i-), pl. războitóri; f. sg. și pl. războitoáre