pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.
vb. v. bubui, detuna, dudui, trăsni, tuna, vui.
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. răzbúbuie, imperf. 3 sg. răzbubuiá
intranz. pop. (despre zgomote și despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui