răzbubuiri, s.f. Acțiunea de a răzbubui și rezultatul ei. – V. răzbubui.
s. f., g.-d. art. răzbubuírii; pl. răzbubuíri
pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui.