răzbunări, s.f. Acțiunea de a (se) răzbuna și rezultatul ei. – V. răzbuna.
s. (rar) răzbun, (italienism) vendetă, (reg.) răzbuneală, (înv.) băsău, răscumpărare, răsplată. (O ~ sângeroasă.)
s. f., g.-d. art. răzbunării; pl. răzbunări
răzbún, vb. I. I. 1. Refl. și intranz. A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăștia. 2. Tranz. (În expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Răz- + bun.
vb. 1. (înv.) a se izbândi. (S-a ~ crunt pe el.) 2. (înv.) a răscumpara. (A ~ sângele celui ucis.) 3. a pedepsi, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (A ~ rușinea îndurată.)
vb. v. ameliora, destrăma, îmbunătăți, împrăștia, îndrepta, înfiripa, însănătoși, însenina, întrema, înzdrăveni, lecui, limpezi, lumina, reface, restabili, ridica, risipi, spulbera, tămădui, vindeca.
tranz. (acte de rea-credință) A trata cu răsplata cuvenită; a răsplăti. ~ rușinea îndurată. /răz- + bun