răzoresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) mărgini, a (se) delimita, a (se) învecina. ♦ Tranz. Fig. A tivi, a chenărui. – Din răzor1.
vb. v. învecina, mărgini.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzorésc, imperf. 3 sg. răzoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzoreáscă
intranz. rar A se afla la hotar cu cineva; a se mărgini; a se megieși. /Din răzor