răzuiri, s.f. Acțiunea de a răzui și rezultatul ei; răzuială, răzăluială, răzăluire. – V. răzui.
expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit.
răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui.