rabotări, s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.
s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafețe metalice.)
s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].