raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
vb. v. chiureta.
vb. v. rade, răzui.
vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză
tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a chiureta. /<fr. racler
vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].