definiția racori definiție dex

expr. v. a băga în boală (1.)

expr. a fi închis, a fi la închisoare.

(3) răcori, s.f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ♢ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ♢ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ♢ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece.

s. răcoreală, (reg.) reveneală. (~ nopții.)

s. v. arest, închisoare, ocnă, peni-tenciar, pușcărie, temniță.

adj. v. răcoritor, răcoros, rea-văn, rece.

≠ căldură

s. f., g.-d. art. răcórii; pl. răcóri

f. 1) Stare atmosferică, care se caracterizează prin temperatura ușor scăzută a aerului. ~ea nopții. ♢ Pe ~ pe vreme răcoroasă. La ~ a) într-un loc răcoros; b) la pușcărie. A băga (sau a sta) la ~ a băga (sau a sta) la închisoare. 2) Senzație plăcută cauzată de o astfel de stare atmosferică. 3) mai ales la pl. fig. Senzație de frig cauzată de o emoție puternică. ♢ A băga (pe cineva) la răcori (sau în toate răcorile) a înspăimânta, a înfricoșa (pe cineva). [G.-D. răcorii] /rece + suf. ~oare

s.f. – 1. Temperatură ușor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Pușcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, Gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca și cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore „îngheț” (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s.f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s.f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcorește); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător).

răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. și refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.

s. pl. v. fiori.

vb. v. răci.

vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.

≠ a (se) înfierbânta

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcorésc, imperf. 3 sg. răcoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcoreáscă

tranz. A face să se răcorească; a răci. /Din răcoare

intranz. 1) (de-spre substanțe, obiecte, timp etc.) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răci. 2) A-și potoli senzația de căldură sau de sete. 3) fig. A se ușura sufletește (destăinuind cuiva o durere, un gând); a se descărca. /Din răcoare