f. bot. Rădăcină secun-dară care se dezvoltă din rădăcina principală. /<fr. radicelle
radicele, s.f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle.
s. (BOT.) rădăcină laterală, rădăcină secundară.
s. f., g.-d. art. radicélei; pl. radicéle
s.f. Ramificație secundară a rădăcinii principale a unei plante. [< fr. radicelle].
s. f. ramificație secundară a rădăcinii principale. (< fr. radicelle)