radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre
(~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu rădăcini. /<fr. radicivore
adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].
adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)