radicule, s.f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.
f. bot. Parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei. /<fr. radicule, lat. radicula
s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].
s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)