s.f. Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonie.
f. 1) Comunicație bilaterală prin unde radio. 2) Ramură a teh-nicii care se ocupă cu studiul sistemelor de transmitere și de recepționare a informației prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiophonie
s.f. Transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. ♦ Disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. [Gen. -iei. / cf. fr. radiophonie].
s. f. 1. transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. 2. disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. (< fr. radiophonie)