, radioscopii, s.f. Examinare vizuală a interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din corpul omenesc, cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent de către razele X care trec prin acel corp; (concr.), imagine obținută în felul acesta. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioscopie.
s. f. (sil. -di-; mf. -sco-), art. radioscopía, g.-d. art. radioscopíei; pl. radioscopíi, art. radioscopíile
f. 1) med. Metodă de examinare a unor organe interne cu aju-torul radiațiilor ionizante. 2) Imagine obți-nută prin această metodă. 3) tehn. Cercetare a structurii unui material cu ajutorul ra-diațiilor ionizante. [G.-D. radioscopiei; Sil. -di-o-] /<fr. radioscopie
s.f. Examinare pe un ecran luminescent a unui corp opac (în special a corpului omenesc) cu ajutorul umbrei proiectate de un fascicul de raze X care străbat acel corp; roentgenoscopie. ♦ (Concr.) Imaginea obținută în acest fel. [Gen. -iei. / < fr. radioscopie].
s. f. examinare vizuală a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care străbat acel corp. ♢ imaginea obținută. (< fr. radioscopie)