s.f. Comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphie.
s. (FIZ.) telegrafie fără fir.
s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiotelegrafía, g.-d. radiotelegrafíi, art. radiotelegrafíei
f. Sistem de comunicație telegrafică prin unde radio; telegrafie fără fir. [G.-D. radiotelegrafiei; Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphie
s.f. Telegrafie fără fir. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotélégraphie].
s. f. radiocomunicație prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. (< fr. radiotélégraphie)