s.n. 1. Tip de piesă muzicală în ritm de jaz, născută din fuziunea folclorului negru cu muzica de dans. ♢ (Adjectival) Dans ragtime. 2. Stil pianistic de interpretare a muzicii ragtime (1). [Pr.: régtaim] – Cuv. engl.
[RÉGTAIM] s. n. 1. muzică sincopată și rapidă, specifică jazului, din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor. 2. stil pianistic prin execuția acestei muzici, marcând cu mâna stângă timpii tari printr-un sunet, în timp ce mâna dreaptă reproduce melodia sincopată și cu unele broderii (2). (< amer. ragtime)