definiția raiuri definiție dex

s. v. scânteioară.

expr. (tox.) stare de euforie indusă de consumul de droguri.

s. v. priboi.

s. v. vetrice.

s. v. dragoste.

(bot.) s. f., g.-d. art. mései-ráiului

s. v. pasărea-paradisului.

raiuri, s.n. (Nav.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. – Et. nec.

s.n. Loc plin de încântare și de fericire unde, potrivit credințelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer² (3). ♦ Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. – Din sl. raj.

s. (BIS.) cer, paradis, (livr.) eden. (Odihnește în ~.)

s. v. panahidă, parastas, pătul, pomană, răsadniță.

≠ gheenă, iad, infern, tartar

(paradis) s. n.

(nav.) s. n., pl. ráiuri

n. 1) rel. Loc al fericirii veșnice, unde se crede că ajung după moarte sufletele celor cucernici; paradis; eden. 2) f. Loc care încântă și desfată; paradis; eden. 3) Stare de fericire absolută; paradis; eden. /<sl. raj

s.n. – 1. Paradis. – 2. Colac ce se dă de pomană la înmormîntări. – Megl. rai. Sl. (bg., sb., ceh., pol., rus.) raj (Miklosich, Slaw. Elem., 42).

(bot.) s. f.