rajahi, s.m. 1. Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. 2. Persoană care poartă acest titlu. – Din fr. rajah.
m. (în India antica și feudală) 1) Conducător al statului. 2) Descendent al unei familii regale; prinț indian. /<fr. rajah
s.m. Titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut; cel care deține acest titlu. [Var. radjah s.m. / < fr. rajah, cf. hind. raja].