definiția ranca definiție dex

, rânci, s.f. 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.

s. v. pietroșel, porcușor.

s. (TEHN.) (reg.) gânj, postoroancă. (~ la car.)

s. v. biciușcă, cravașă.

s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci

f. 1) Inel sau lanț cu care se leagă leuca de carâmbul carului. 2) Vână de bou. 3) pop. Bici împletit din fâșii subțiri de piele; cravașă. /Orig. nec.

s.f. – Inel, cerc, postoroncă, definitie/gânj">gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s.f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță.

s.f. – Inel, cerc, postoroncă, definitie/gânj">gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s.f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță.