ranchiune, s.f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.
s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. ranchiúnei; pl. ranchiúne
f. Sentiment de animozitate ascunsă (susținut de dorința răzbunării); pizmă; pică. [G.-D. ranchiunei; Sil. -chiu-] /<fr. rancune
s.f. Pizmă, pică, ură ascunsă; dorință de răzbunare. [Pron -chiu-, pl. -ni, -ne. / < fr. rancune].