răniri, s.f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni.
s. (MED.) (livr.) lezare, (pop.) vătămare.
s. v. insultare, îndurerare, întris-tare, jignire, mâhnire, ofensare, ultra-giere.
s. f., g.-d. art. rănírii; pl. răníri
, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.
vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râneáscă
tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /<bulg. rina