rantii, s.f. Haină lungă și largă care se poartă (mai ales de către călugări, preoți etc.) peste îmbrăcăminte, ca o manta. – Et. nec. Cf. ucr. rantuh.
s. f. (sil. -ti-e), art. rántia (sil. -ti-a), g.-d. art. rántiei; pl. rántii, art. rántiile (sil. -ti-i-)
f. Haină bărbătească lungă și largă, purtată, mai ales de clerici, peste îmbrăcăminte, ca o manta. [G.-D. rantiei] /Orig. nec.