răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).
vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Își ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpști. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a ~ o parte din țară.) 5. v. în-cânta.
tranz. 1) (ființe) A lua cu forța, ducând cu sine și ținând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ♢ ~ viața (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri mate-riale) A-și însuși prin abuz de putere; a lua cu forța, însușindu-și în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniștea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenția și seducând. Lectura l-a răpit complet. ♢ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire
vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpește, fermecător); răpitură, s.f. (pradă); rapt, s.n., din fr. rapt.
râpe, s.f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ♢ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa.
s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)
f. 1) Surpătură de pământ, lungă și adâncă, apărută în urma acțiunii torenților de apă. ♢ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eșueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereușită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. și râpi] /<lat. ripa