, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs - + tălmăci.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstălmăcésc, imperf. 3 sg. răstălmăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răstălmăceáscă
tranz. (idei, cuvinte etc.) 1) A tălmăci (intenționat) în mod eronat; a denatura. 2) rar A tălmăci mai mult decât trebuie. /răs- + a tălmăci
răstălmăciri, s.f. Faptul de a răstălmăci; explicare, interpretare (falsă). – V. răstălmăci.
s. f., g.-d. art. răstălmăcírii; pl. răstălmăcíri