, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.
tranz. (tratate, con-venții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratifi-care, fr. ratifier
vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].
vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)