răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.
vb. 1. v. deranja. 2. (pop.) a vrăfui, (înv. si reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărțile!)
vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. răvășésc, imperf. 3 sg. răvășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răvășeáscă